Era o seară perfectă la sfârșit de mai în Atena. Am avut o cină perfectă la restaurantul Bairaktaris din Monastiriki (cel mai bun restaurant grecesc din lume), după o plimbare lungă în bazarul și în jurul ruinelor romane și un pahar de prosecco pe terasa de pe acoperiș a hotelului cu vedere spre Acropolis.

A doua zi a fost o duminică cu o dimineață ploioasă, așa că am hotărât să ne plimbăm cu mașina spre peninsula Sounion. La un moment dat, ne-am oprit la o cofetărie pentru a bea încă o cafea, ca să contrabalansăm spiritul indispus în care am ajuns din cauza vremii ploioase.

Cea mai mare surpriză a noastră, în ciuda vremii urâte și a orei matinale, a fost cofetăria plină cu oameni din mai multe generații și toată lumea era bine îmbracătă, cu stil: tinerii, mai casual, iar oamenii mai în vârstă și bătrânii, în costume.

Și citeau. Reviste, ziare, ziare de sport, dar și cărți. Așa am înțeles de ce revistele, ziarele și chioșcurile nu au dispărut nici din Grecia, nici din alte țări din sud, unde oamenii urmează tradițiile și investesc timp îngrijindu-se, atât fizic cât și intelectual. Iar popoarele cu tradiție au și viitor.

De ce vorbesc despre o investiție? Pentru că citirea este calea mai grea și are nevoie de timp și eforturi intelectual-mentale. În zilele noastre, oamenii urăsc să facă eforturi și, în loc să citească, privesc mai degrabă filmulețe scurte și știri superficiale pe rețelele de socializare.

Chiar dacă eforturile ne aduc întotdeauna beneficii mai mari. Fantezia noastră funcționează mult mai bine decât orice regizor de filme. Cărțile pe care le citim trăiesc mult mai bine în memorie și sufletele noastre decât orice film vizionat cu imagini primite gata, în loc să facem eforturi cu imaginația noastră.

Acest lucru este valabil și pentru mine. Prima carte pe care am citit-o la vârsta de șase ani a fost „Robinson Crusoe” de la Defoe și încă mai trăiesc vivid în mintea mea toate imaginile create de atunci de fantezia mea. A doua fază pentru mine a venit la vârsta de 20 de ani, când am citit prima carte în limba engleză (“Trageți pin-ul grenadei” (sau ceva asemănător, ceva despre războiul din Vietnam) și a treia etapă a început acum șase ani când am citit prima carte în limba română: „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, de Neagu Djuvara.

Desigur, obiceiurile noastre de lectură au caracteristici diferite odată cu vârsta și cu situațiile de viață. La început, avem „sete” și citim foarte mult, după care suntem forțați să citim lecturi obligatorii în școală și mii de pagini de manuale. Eu acum citesc mai puțin cărțile noi (de pildă, cărțile lui Lucian Boia sau „The power of Habit” de la Charles Dunigg), ci îmi place să re-citesc multe cărți pe care le citeam mai demult. De exemplu, “Catch 22” de la Joseph Heller, pentru cinismul realist (sau „RAULIST” cum spun eu), “O sută de ani de singurătate” de la Marquez pentru misticism, cărțile lui Geoffrey Regan pentru istoria militară sau Rejtő Jenő pentru distracție.

Da, am și eu un cititor Kindle care este foarte practic, îl folosesc în anumite situații. De ex., în timpul zborurilor sau pe litoral, dar niciodată nu l-am luat în mână acasă.

De asemenea, putem observa că acum câțiva ani oamenii citieau în metrou, în tren, în cafenele, la malul mării, iar acum majoritatea dintre noi nu mai facem așa. Oamenii folosesc smartphone-urile și în aceste locuri, pentru că este o alternativă și un mod ușor de a petrece și pierde timpul. Acum din ce în ce mai mulți oameni cred că realitatea virtuală, gata primită prin smartphone-urile lor, chiar este lumea reală și completă; dar asta pur și simplu nu este adevărat. Din lumea reală puteți găsi mult mai mult prin propria voastră imaginație într-o carte, citind cuvintele atent și bine scrise, decât de pe oricare dintre paginile de pe rețelele de socializare.

Declinul în folosirea cărților și lecturii a fost rapid, iar unele părți nu se vor mai întoarce niciodată, dar asta este absolut normal. De asemenea, eu mi-am înjumătățit biblioteca de 3000 de cărți și le-am donat pe toate cele pe care, datorită evoluțiilor tehnologice, nu le voi mai atinge niciodată: dicționare, enciclopedii, cărți de călătorie, cărți de bucate etc.

Dar mi se pare că declinul galaxiei lui Gutenberg a încetinit, chiar s-a oprit la acest nivel. În același timp, cred că suntem ultima generație care poate salva cărțile, lectura și tradițiile, oferind un exemplu bun către noile generații.

 

Autor:

László Diósi
Director General, Președinte al Directoratului, OTP Bank România, 
Președinte al Fundației Dreptul la Educație 

Trackback URL: https://www.okcenter.ro/galaxia-lui-gutenberg-ultima-noastra-speranta/trackback/

Leave reply:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.